vineri, 17 februarie 2017

Software anticapitalist făcut pentru oameni (și din ce motiv contează)

Twitter lansează funcționalități pe care nimeni nu le dorește. Parse se închide. Site-urile web ne urmăresc până la un nivel uimitor. Corporațiile închid sistemele deschise. Ei dau datele noastre în mâna guvernului.

Software-ul și serviciile care ar trebui să ne facă viața mai bună devin nesigure și de neîncredere. Este tot mai clar că interesele noastre, ca oameni care folosim software, deviază de la interesele companiilor software.

Am ajuns la concluzia că noi pur și simplu nu ne putem baza pe corporații să producă și să mențină software foarte bun, de încredere, centrat pe om. Sistemele și motivele sunt în conflict direct.

În mintea mea, una dintre problemele principale este lipsa de mijlocire. Dacă Twitter sau Facebook introduc o funcționalitate care este distructivă felului în care noi le folosim serviciile, putem face doar puțin - să ne plângem. Ca indivizi, utilizatori care nu plătesc, efectiv nu avem nici o pârghie.

Există de asemenea o lisă de mijlocire pe partea de construire a lucrurilor. Cu sisteme deschise, avem oportunitatea de a crea și de a rula propriile noastre variante ale sistemelor care se potrivesc mai bine scopurilor noastre. Când API-urile și magazinele de aplicații sunt controlate strict, chiar și abilitatea de a augmenta în mod folositor sistemul este redusă.

Deci, evitând doborârea capitalismului, ce putem face?

În ciuda pesimismului, eu chiar cred că încă avem șansa să construim o cale diferită. Singura cale de a devia cu însemnătate de la tendințele curente este să îmbrățișăm în mod conștient noi valori și constrângeri diferite. Cu acest final, aici sunt o nouă mulțime de principii:

Comunitatea ar trebui să aibă de zis cuvântul final

Trebuie să reintroducem mijlocirea. Fiecare comunitate individuală (nu neapărat întreaga bază de utilizatori - mai multe despre aceasta mai târziu) ar trebui să decidă dacă ei vor să accepte ultima actualizare legată de serviciul dat sau nu. Dacă o comunitate nu poate să formeze sistemele pentru a reflecta valorile ei, atunci aceste sisteme sunt depășite.

Scara este o capcană.

Atât de mult din complexitatea ingineriei web vine din întrebări legate de scară. Dar de ce avem noi nevoie de scară? Dacă încercăm să construim software omenos, există beneficii semnificative în a păstra lucrurile mici și simple. Dacă vrei să rulezi ceva pentru sute de oameni - sau chiar mii - asta este în întregime sustenabil pe un singur server ieftin partajat.

Huburi, nu monoliți.

O piesă critică a acestei chestiuni este crearea sistemelor care sunt undeva între sistemele gigantice, corporatiste și cele complet distribuite cu viziunea fiecare-rulează-propriul-server, fiecare-trebuie-să-fie-hacker. Sunt inspirat de proiecte ca Artisanal Integers despre care am gândit inițial că este o glumă de aruncat, dar de fapt este un model pentru a munci noi înșine cu scopul de a ieși din aceste sisteme centralizate.

Aceste huburi pot fi operate de un individual sau de un grup mic în numele unei comunități. Cât timp acolo este suficientă înțelegere între operatorii hubului în legătură cu regulile de interoperabilitate, fiecare hub își poate menține un nivel de autonomie. Comunitatea de oameni folosindu-l poate să îi controleze direcția. Și, în final, dacă o comunitate alege să se despartă de sistemul mai larg, aceasta este o opțiune care este disponibilă lor.

Permite comunității să creeze.

Doar decizând care software să accepți nu este destul pentru a modela un sistem - participanții trebuie să fie capabili să adauge lucrurile de care au nevoie. Aceasta ar putea să ia forma unor interfețe de utilizator alternative, servicii auxiliare conduse de API, sau modificarea funcționalităților existente.

Aceasta implică open source (sursa deschisă), dar aceasta nu este suficientă. Aceste schimbări trebuie de asemenea să fie ușor de dezvoltat, testat și desfășurat (lansat). Chiar mai important, ele trebuie să fie învățabile și accesibile.

Mulți din prietenii mei au învățat despre calculatoare, programare și Internet în era BBS-urilor, când individuali sau grupuri mici de oameni își configurează sistemele pentru ca prietenii lor să interacționeze. Acești oameni puteau alege ce software doreau să ruleze, ce extensii doreau, și puteau scrie propriile lor extensii dacă doreau. Zilele de început ale web-ului s-au simțit la fel, și transparența opțiunii View Source (Vezi sursa, din navigatorul de Internet) a făcut posibil să lucrăm din exemple.

.  .  .

Merită zis că eu cred că software-ul comercial își are locul. Eu folosesc software comercial și servicii în mod constant, și nivelul de investire necesar pentru multe proiecte necesită un fel de structură condusă de bani. Sunt mulțumit cu asta. Da de asemenea cred că nu poate fi singura opțiune, în special când este vorba de unelte sociale, de platforme care devin rapid părți centrale ale felului cum comunicăm, învățăm și ne organizăm.

Am câteva idei pentru cum să atingem asta, dar am scris aceste rânduri nu fiindcă vreau să îmi vând ideile, ci fiindcă vreau ca noi toți să ne gândim despre cum va arăta asta, ceea ce valorăm, și cum am putea ajunge acolo.

Tradus de aici: https://medium.com/@jkriss/anti-capitalist-human-scale-software-and-why-it-matters-5936a372b9d.

marți, 10 ianuarie 2017

Sfat pentru organizarea mai bună a fișierelor și a dosarelor

În fiecare dosar important, ale cărui relevanță și conținut vrem să ne fie cunoscute în viitor, creăm un fișier numit Cuprins.docx sau Cuprins.txt (sau Cuprins.md pentru formatul Markdown), sau de un alt format. În acel fișier descriem rolul fiecărui fișier din dosarul în care acel fișier se găsește, precum și alte informații referitoare la semnificația dosarului părinte.

marți, 6 decembrie 2016

Foarte probabil

Foarte probabil, milioane de oameni își imaginează vizual, cu ochii minții, Luna ca o banană, nu ca un corp ceresc aproximativ sferic luminat de Soare deloc sau parțial în unele momente, și complet în altele pentru observatorii de pe planeta Pământ, deoarece stau toată ziua cu capul aplecat în grabă, sau chiar ridicat în grabă căci e totuna, și privesc foarte rar și în grabă cerul noaptea.

Prea rar privim atent lucrurile materiale din jurul nostru și astfel ne dezlipim cu picioarele de pământ (căci o lume realistă funcționează după legi care includ lucrurile materiale și e bine și sănătos să discutăm intens despre ele, la fel de intens ca despre lucrurile sufletești). Pentru oamenii care își folosesc intens văzul și imaginația vizuală în cuvinte, stresul nu este un chin atât de mare și pofta de viață este mai mare, dar pentru cei care obișnuiesc să viseze nevizual la valori sufletești și morale, la emoții și sentimente neconectate cu elemente ale realității fizice, stresul este un chin îngrozitor pentru cei care îl au. Mai sunt și norocoși niciodată stresați... dar ar trebui și ei să se gândească și la restul oamenilor, în special la cei aproape fizic de ei și la cei care pot deveni aproape fizic de ei (în vremurile acestea tot mai mulți) pentru că doar pe ei îi pot ajuta foarte mult (d.p.u.d.p.o.). Stresul ne îndepărtează și de valorile spirituale. Vă invit să verificați chiar voi înșivă, personal, următorul lucru: pofta de viață crește, stresul scade, și descoperiți o cu totul nouă lume atunci când vă folosiți văzul, nu mai în grabă decât auzul, și cu atenția pe care o merită ca o jumătate din întregul văz-auz, și anume folosind în minte și în comunicarea cu ceilalți cuvinte pentru a descrie ceea ce vedeți cu ochii - e o plăcere să simți că nu controlezi numai idealuri nerealizabile și vise abstracte, ci și realitatea fizică din jurul tău, și e o plăcere și mai mare să o construiești și să o modelezi împreună cu alți oameni comunicând între voi cu cuvinte care o descriu.

Eu cred că un păcat este să întorci spatele darurilor vieții, căci înțelepciunea se transmite inclusiv prin elemente fizice, materiale, vizuale, de exemplu expresia „bate șaua să priceapă iapa” este o expresie foarte vizuală (ne folosim imaginația vizuală pentru a vizualiza cu ochii minții o iapă, o șa pe ea, și un om care bate șaua, ca și cum toate acestea ar fi în fața ochilor noștri)... Și în limba română există o mulțime mare de astfel de sintagme... Un exercițiu foarte sănătos pentru mintea noastră este să numim lucrurile materiale care sunt în fața ochilor noștri și să aprofundăm cu cuvintele detaliile acestor lucruri materiale, iar dacă nu știm, să avem curajul să întrebăm, căci în aceste vremuri mulți, dar nu toți (!), se nasc învățați. Și eu am început recent acest drum al conectării cu realitatea fizică după ce ani de zile m-am afundat în ferestre virtuale și prostie selectivă, și cred că împreună, pe acest drum, vom descoperi că e nevoie de „prea mult timp” pentru a aprofunda prin cuvinte vizuale realitatea din jurul nostru, dar de aici apare nevoia de schimbare, să încetinim lumea, și e bine să ne știm unii pe alții, cei interesați de această schimbare în mentalitate, e bine să știm că nu suntem singuri. Vom descoperi probabil că avem viețile foarte limitate pentru văz, închise într-o rutină urâtă, vedem lucruri care nu ne plac sau prea puține lucruri care ne plac. Pentru mine încă este o provocare de multe ori să îmi dau seama de lucrurile vizuale legate de structura obiectelor, de exemplu, pe care nu le știu despre ceea ce văd, probabil fiindcă sunt blocat și controlat aproape total de emoții, puține pozitive. În orice caz, eu cred că un lider puternic și bun știe folosi și cuvinte care exprimă realități fizice, materiale, dar și cuvinte care exprimă realități sentimentale, emoționale, moraliste, deci să știm pe cine alegem.

Gândiți-vă la plăcerea pe care o simte un pictor să picteze, sau un sculptor să sculpteze, un arhitect să conceapă vizual o clădire, sunt oameni vestiți pentru calmul lor și atenția la detalii. Un scriitor bun își folosește intens și imaginația vizuală. Și chiar dacă unii privesc atent lucrurile din jurul lor și se gândesc la detaliile lor fizice, probabil doar fiindcă le este necesar pentru locul de muncă, puțini discută despre ele... Și e foarte important să comunicăm... Nu degeaba oglinditul cuvântului „gura” este „aaa-rug”, dacă nu vorbim îi sacrificăm pe nedrept pe cei mai curajoși dintre noi care au curajul de a vorbi dar sunt singuri. Parcă ne este rușine să vorbim despre lucrurile materiale de parcă ar fi un păcat... Eu zic să ne observăm felul cuvintelor pe care le comunicăm și le gândim: reprezintă ele lucruri vizuale, sau termeni abstracți, în cel mai bun caz psihologici?

luni, 28 noiembrie 2016

Lucruri simple, dar extraordinare pentru o viață mai liniștită

- Fă o plimbare în fiecare zi. Zâmbește în timp ce mergi.
- Stai în liniște și tăcere pentru cel puțin 10 minute în fiecare zi.
- Mănâncă mai multe plante și alimente care cresc în copaci și mănâncă mai puține alimente fabricate din plante.
- Încearcă să faci cel puțin 3 oameni să zâmbească în fiecare zi.
- Viața nu este corectă, însă este tot bună.
- Viața este prea scurtă să îți pierzi timpul urând pe cineva. Iartă.
- Amintește-ți că ești prea binecuvântat pentru a fi stresat.
- Fă pace cu trecutul tău ca să nu-ți strice prezentul.
- Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai nicio idee despre călătoria lor prin viață.
- Nimeni nu este răspunzător de viața ta în afară de tine.
- Contracarează fiecare așa-zis dezastru gândindu-te „Oare peste câțiva ani, va mai conta asta?”.
- Ajută-i pe cei care au nevoie. Fii generos.
- Fii cel care dă, nu cel care ia.
- Ceea ce cred ceilalți despre tine nu este treaba ta.
- Adu-ți aminte că timpul vindecă totul și Dumnezeu vindecă orice.
- Oricât de bună sau rea ar fi o situație, se va schimba.
- Jobul tău nu va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii tăi da. Păstrați legătura.
- Invidia este o pierdere de timp. Nu te ajută cu nimic.

joi, 17 noiembrie 2016

Sistemul meu de gândire vs. normele sociale

E OK să râzi de cineva că poate și el râde. E alegerea lui sau a Satanei dacă se supără și e alegerea lui sau a lui Dumnezeu dacă râde cu mine/noi.

E OK să privesc în ochi un necunoscut și să zâmbesc. Alegerea e la fel ca înainte. E alegerea lui sau a Satanei dacă se supără și e alegerea lui sau a lui Dumnezeu dacă zâmbește cu mine/noi și transmite mai departe zâmbetul altor oameni sau gândește mai pozitiv.

E OK să mă apropii de o persoană aparent supărată sau nervoasă și să intru în spațiul lui intim (mai aproape de 1m de el) dacă am scopul de socializa sau chiar și de a-i însenina ziua. Nu întotdeauna reușești, dar când reușești bucuria e enormă. Când nu reușesc ard niște calorii, dar oricum am prea multe. :-P

Satana este acea parte din fiecare dintre noi care judecă și nu iartă. Flexibilitatea ucide Satana. Satana NU are chip, dar i-aș atribui non-culoarea neagră fiindcă este opusa albului care simbolizează sinceritate sufletească. Dar negru îmi este și laptopul și lumină infinită vine din el.

O să veniți la mine să îmi vorbiți de studii "științifice" care infirmă ce am zis mai sus, dar acele studii sunt doar jucării pt. cei interesați de a controla sau a înțelege lumea. În realitate mintea unui singur om poate fi infinit de complexă și un om face extraordinar de multe alegeri într-o singură zi. Cum atunci poate un om să înțeleagă lumea fără să se piardă pe sine total? Greu.

marți, 18 octombrie 2016

Analiza aplicației Maps (Hărți) pe laptop Windows 10 Pro (17.10.2016)


În acest videoclip prezint aplicația de hărți și navigare Maps, tradus Hărți, preinstalată în Windows 10, în prezent la versiunea 5.1609.2651.0, așa cum arată ea azi, în 17.10.2016. Acest program face parte din categoria aplicațiilor universale, făcute pentru Windows 10, aplicații care funcționează și pe calculatoare desktop, și pe tablete, dar și pe telefoane mobile, și pune la dispoziția noastră harta întregului glob pământesc în detaliu, inclusiv imagini din satelit și informații vizuale despre trafic, și un mod de conducere pas cu pas de utilizat de exemplu în automobilul personal. Există de asemenea unele orașe care pot fi văzute 3D sau cu fotografii panoramice de 360 de grade la fiecare pas. Aplicația Maps se folosește de serviciul online de cartografiere Bing Maps. Este similară cu aplicațiile web Bing Maps și Google Maps și puțin similară cu Google Earth. Pentru a funcționa, aplicația Maps are nevoie de o conexiune la Internet sau de hărți descărcate pentru acces offline, offline însemnând când nu suntem conectați la Internet, descărcate în felul în care vă voi arăta mai târziu în acest videoclip. Locurile favorite sunt disponibile și când nu suntem conectați la Internet, dar fără context. Aplicația se integrează cu Cortana, dar eu, folosind Windows 10 doar pe laptop și nu pe telefonul mobil, mi-am zis să nu activez Cortana căci nu îmi este mai folositoare decât căutarea clasică din Meniul Start. După cum vedeți, am Cortana dezactivată, căci nu apare în partea stânga jos a ecranului, în dreapta butonului Start [ARĂT]. Din ce am citit rezultă că atunci când Cortana este activată, vei primi direcții întoarcere-după-întoarcere sau, cu nume englezesc, turn-by-turn, în limbile suportate, care includ engleza americană, engleza britanică și franceza. Pentru cei care au aplicația pe telefonul mobil și locuiesc în orașe mai mari, folosind autobuze și tramvaie, aplicația poate să îți spună când să te dai jos din autobuz, de exemplu.

În Windows Store, aplicația Maps are o descriere pe care v-o traduc în română: „Maps este ghidul tău pentru pretutindeni. Găsește-ți calea cu navigare vocală și conducere întoarcere-după-întoarcere, transport în comun, și direcții de mers pe jos. Caută locuri pentru a găsi direcții, informații despre afaceri, și recenzii. Descarcă hărți pentru a le folosi când nu ești conectat la Internet. Fă turul lumii virtual cu imagini aeriene care îți tau respirația și vederi la nivelul străzii de 360 de grade. În plus, primești aceeași experiență pe toate calculatoarele tale personale cu Windows 10 și pe toate telefoanele tale cu Windows 10.” Am terminat traducerea descrierii. Am văzut că aplicația Maps din Windows 10 seamănă puțin cu aplicația web Bing Maps, ambele fiind dezvoltate de aceeași companie, Microsoft.